Prezentat la dimensiuni apocaliptice, mitingul sindicatelor din Romania a parut mai degraba un show horror decat un miting de protest. Vazut de aproape puteai sa simti ura iesind prin toti porii “sindicalistilor”, condimentata uneori cu aburii de alcool ce incalzisera in prealabil cativa sindicalisti ce se vroiau joviali. Nici nu stiu cu ce sa incep – oare cu bataia de joc a oamenilor care au participat la acest miting?, cu cozile ce parca nu se mai terminau, cu huiduielile si pipaielile primite in publicul ce asista impasibil atata timp cat nu iti indreptai aparatul inspre ei.
Pana nu stai printre protestatari, mergi cu ei si le asculti discutiile si lamentarile nu poti sa iti formezi o parere chiar si atunci, iti formezi o imagine deformata ce trece prin filtru tau de gandire. Pe deoparte ti se rupe inima, cand vezi o mana de oameni care chiar sufera si asta se vede pe fata lor inainte de a spune un cuvant si de cele mai multe ori ei nu spun nimic, tac resemnati. Pe ei nu-i asculta nimeni pentru ca restul de 99% din ei fac un circ de nedescris, un circ grotesc – nu stiu de ce sunt acolo, unii mi-au raspuns ca asa le-a fost spus de sus, altii pentru banii aia putini primiti iar altii pentru a intarata spiritele.
Masa asta inerta de oameni miscata doar de ordinele de sus m-a dezgustat total si mi-a dat de inteles ca nu vom fi niciodata oameni ci doar animale manate de sus. Au venit, s-au distrat, au ras, s-au revazut cu vechi prieteni protestatari, au facut poze in centrul vechi, au mancat shaworme si au plecat acasa, Din toti oamenii aia care au umplut Piata Constitutiei numai cei de pe margine, cei priviti de o tara intreaga s-au calcat in picioare ca sa ajunga primul la televizor sa-l vada toata familia cum protesteaza si e “om corect cu principii”.
Primul lucru pe care-l intereseaza pe sindicalistul roman…”auzi fata am aparut si eu in cadru?”, fac ca ultimii clauni ca sa-i bage cineva in seama, cei din spate nu spun nimic stau relaxati si discuta ultimul meci de fotbal sau ce reteta sa mai invete, asta pana cand vi cu aparatul si omul relaxat se metamorfozeaza in cel mai grotesc om poate,poate apare si el la tv, s-au invatat ca asta se vinde.
Discursurile liderilor de sindicat sunt atat de deprimante si de comuniste incat cateodata iti vine sa arunci cu ceva in el poate poate tace si se simte dar nu…ei vorbesc de onestitate si de loialitate, oare nu-si dau seama cat de ridicoli sunt? Poate cel mai ingrozitor e cand urla “fara violenta fara violenta” dupa ce acum 2 secunde au urlat “nu plecam de aici pana nu le spargem capetele, vrem o noua revolutie”. Jos palaria in fata jandarmilor in timp ce protestatarii clauni rupeau gardurile, jandarmii au stat si s-au uitat la ei au discutat 2 minute si protestatarii s-au retras de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Marele incident repetat obsesiv la televizor cu bataia dintre jandarmi si protestatari a fost un mare fas, se vedea clar ca “protestatarii” aceia numai protestatari nu erau si cand au inceput sa arunce cu sticle pline de 2l, cu baterii sau pietre au fost ridicati scurt trantiti o leaca pe jos si umflati pe sus pana la sectie pentru declaratii. Pana nu vezi cu ochii tai si respiri acelasi aer cu ei nu poti sa-ti dai seama ca protestatarul roman e manipulat pana-n panzele albe.
Nu pot sa neg ca au fost si oameni care stiau foarte bine de ce erau acolo dar nu pot sa nu ma intreb…oare vedem acelasi lucru?. La fel cum nu pot sa neg ca o ducem din ce in ce mai rau si ca oamenii mor de foame in casa dar eu una, alta solutie nu vad daca nu pentru mine macar pentru aia ce vin dupa mine. Un protest apocaliptic transformat in show grotesc, bataie de joc si mizerie cat cuprinde…cateodata ma gandesc ca avem exact ce meritam.
