We suck
De obicei nu scriu nimic pe acest blog – dar in urma evenimentelor extrem de neplacute pe care le-am trait in ultimele doua saptamani – here goes.
Timp de 12 zile (ce pacat ca nu erau 13) am “colaborat” cu un anumit ziar (cu adevarat mizerabil, nici nu merita sa-i dau numele) pe postul de editor foto – aici o mica paranteza, ce ziceau ei ca e job de editor foto, de fapt era arhivar cu acte in regula – bai copii eu n-am lucrat in viata mea intr-o redactie dar stiu ce-i ala editor foto si cu ce se mananca.
In urma cu o saptamana am fost chemata la departamentul de resurse umane sa semnam contractul de colaborare. Contract de drepturi de autor evident, pe care pisi de la HR mi-l tranteste in brate si ma pune sa-l semnez, eu il iau frumusel la periat si tipa ramane cu ochii cat cepele la mine ca ce fac…eu stau sa citesc un contract de drepturi de autor?
Trecem peste gura cascata si privirea de scorpie a tipei ca i-am luat din timpul ei ca sa citesc un rahat de contract de D.A, si ajungem la clauze – clauze si subpuncte care m-au lasat masca, ce imi aduc eu aminte :
1. Eu dau imagini (ce editor foto creaza imagini in tara asta habar n-am , poate intr-o lume imaginara sau habar n-am, dar tre sa faca ei o smecherie ca sa fie drept de autor – deh taxele e mari);
2. Eu daca dadeam imagini la Mfx si cineva din trust le cumpara – eu luam fix PULA, desi ei aveau abonament la Mfx – deci plateau imaginile. PS. e in jur de 2 euro pana la 5 euro imaginea – deci imaginati-va cat de scartari sunt daca se bucura pentru 2 euro. PS la Ps, eu aici eram editor foto nu fotograf deci ce legatura are sula cu prefectura inca o data habar n-am.
3. Una din cele mai misto clauze – eu in timpul colaborarii cu ei si dupa 3 luni de la despartirea de ei nu aveam voie sa ma asociez cu persoane fizice, persoane juridice sau cu oricine altcineva din presa.
4. Desi vorbisem cu red. sef ca toata colaborarea va fi de o luna de zile – ei mi-au pus in brate 3 luni de zile ca mai putin de atata nu se poate.
Ajung sa termin de citit contractul, ma ridic de la masa si ii spun ca eu nu-l semnez asa ceva, maxilarul tipei era pe jos, ochii deja ieseau din orbite – “Pai…pai…cum adica nu semnezi? Ca nu mi s-a mai intamplat niciodata”.
Da erau de acord sa scoata niste clauze – macar le dau asta – dar faptul ca a spus-o de parca imi facea mie o favoare m-a scarbit ingrozitor.
Dupa doua zile de la nefericitul eveniment care putea fi trecut cu vederea ma suna sefa de la HR pe tot trustul (imi trec atatea cuvinte scarboase prin minte cand ma gandesc la ea), sa ne intalnim si sa vedem ce se poate face, ne uitam pe contract – ii zic tot ce ma deranjeaza – ii zic ca deja am 3 contracte de D.A pe rol si nu mai am nevoie de inca unu si ca prefer totul pe factura, ma anunta frumos ca se mai gandeste la propunerea mea si ma suna. Mai trece o zi si primesc un telefon “Buna sunt Y si ne-am gandit la propunerea ta si iti propunem noi altceva – iti dam 7 MILIOANE brut pe factura si tu iti platesti taxele” adica eu raman cu 3 milioane jumate in mana, ditamai sefa de HR nu stie ca impozitul este de 16% si ca toate taxele ajung pe la 40%, ea credea ca e 3% impozitu.
De aici povestea devine atat de scarboasa de imi face rau si acuma, citate ca “Auzi, mai, dar nu crezi ca iti pui ambitia cu noi? ca nu vrei sa semnezi un contract de D.A ca pana la urma e doar o formalitate”. Deci da contractul de D.A este o formalitate” – in caz ca se intampla ceva cu o poza furata de ei cine pica drept garant la proces…MOI in baza contractului de D.A (raspunsul la chestia asta a fost cel mai pueril ever – cu mana pe inimioara mi-a zis…dar vaaaaaai noi nu o sa facem niciodata asta, yeah right), in caz ca eu ma asociez cu cineva tre sa le dau lor 2100 RON (cum au ajuns la suma asta habar n-am).
Simplul fapt ca o p***a de la HR se credea atat de superioara si ne trageam atat de mult de sireturi de ii mai lipsea sa-mi zica – auzi fetitzo – , faptul ca ei cred ca toata lumea e proasta si ei sunt destepti, si faptul ca redactorul sef cand a auzit toata chestia a zis “Aaaa pai pe mine nu ma intereseaza treburile administrative – daca ei au zis asa, eu sunt de acord cu ei”, ma fac sa vomit.
Atata timp cat eu n-am semnat contractul de drepturi de autor cu ei – am tot dreptul sa le public clauzele pe care mi le mai amintesc, atata timp cat nu mi-au dat nici o hartie de confidentialitate am dreptul la libera exprimare.
Imi e scarba de ce se intampla aici, daca ai gura sa zici ceva ti-o iei, dar cum eu oricat de poor as fi in momentul asta nu accept mizeriile lor – la sfarsitul zilei ma simt bine cu mine.
In alta ordine de idei – intrati aici sa vedeti ce se intampla si la Click si cum un om s-a revoltat – chit ca stie (sau nu stie) ca nu o sa castige – incearca si nu se lasa infrant (eu una sper sa castige).
[...] bat joc de noi prin contractele semnate, prin remuneratie, atitudine etc – LeX povesteste ce i s-a intamplat ca fotoeditor la un ziar din Romania. Cum s-a ajuns ca un ziarist sa-si considere meseria inutila? De ce? Pana cand? [...]
[...] şi cu salariul de care un angajat “beneficiază”. Oricât de dedicat ai fi, la un moment dat(1) se umple(2) paharul(3), iar lipsa banilor, alături de toate gunoaiele pe care eşti nevoit să le [...]
dacă vrei şi alte poveşti extrem de interesante de la Minciuna, intră la mine pe blog. Îţi garantez că îţi faci cruce cu limba în cerul gurii şi nu mai umbli fără tămâie la tine.